Astăzi (chiar acum) am fost invitat la nuntă. Adică nu am nicio responsabilitate ca fotograf. Și am ales să mă joc, din joacă se nasc, de obicei, imagini dragi sufletului meu. Ieri, în drum spre Convenția WeddingStaff 2015, am rugat-o pe Ana de la F64 (o drăguță, scumpă și degrabă sprijinitoare de proiecte frumoase) să mă sprijine în împrumutarea unui Sony A6000. Nu de alta, dar Alin Popescu (by the way, a scris un review mult mai complex pentru Sony A6000 decât aș putea eu)  mi-a deschis apetitul pentru acest mirorrless fascinant.

Am promis, la schimb, un review prietenos al acestei camere și posibila relație dintre ea și activitatea unui fotograf de nuntă. Mă grăbesc să scriu acest review la cald, urmează acuși dansul mirilor. Și voi recreea o variantă mai bine finisată pentru blogul F64 peste două săptămâni. Acum ai răbdare cu mine și bucură-te de cuvinte și de imagini, 

Nu sunt un abil reviewer tehnic, de fapt tehnica e ultimul aspect care mă preocupă în legătură cu fotografia. Dar, evident, tehnica contează. Aici Sony strălucește, înghesuind în micul și ușorul corp o sumedenie de trăsături care mai de care mai apetisante pentru utilizatorul de DSLR obișnuit: ecran rabatabil și foarte bun în lumină puternică, suficientă rezoluție, un vizor suficient de bun, o viteză de reacție impresionantă, nivel rezonabil de zgomot la ISO 3200, un grip suficient cât să ții camera foarte bine în mână, WI-Fi și NFC, corp din magneziu și câte și mai câte.

Obiectivul cu care a venit camera este cel de kit: 16-50 f3.5-5.6. Nu pot să fiu încântat de el dat fiind că e destul de întunecos, forțând ajungerea în ISO 3200 în multe situații de interior (evident fără flash). Despre flash-ul încorporat nu vreau să spun mare lucru, e o lumină utilă amatorilor de poze și nu fotografilor. Dar există o patină de accesorii unde se poate monta orice.

Împreună cu Marius Agrigoroaei, am ajuns acasă la mire. După care am mers la nași. Apoi la mireasă. În fiecare locație, o echipă de meșteri populari (Zefir Botoșani) la instrumente tradiționale Yamaha a încântat audiența cu suficienți decibeli încât să rămâi profund impresionat. Trebuie să fiu fair și să spun că au cântat bine. E uimitor cât au rezistat Elena și Marius (mirii) asaltului de îmbrățișări, hore în spații mult prea puțin încăpătoare pentru avalanșa de rude și prieteni. Hore în apartament, în casă, pe stradă, în verandă, peste tot. 

Am fotografiat aproape exclusiv cu Sony A6000 și obiectivul de kit. M-am lovit, evident, de lipsa luminii în interioare, dar îmi lipsește frica de granulație și am utilizat ISO 3200 în mod frecvent, deși imaginea nu e în niciun caz atât de curată precum ne-au obișnuit DSLR-urile de top. Lângă Nikon DF, mirorrless-ul de la Sony nu are nicio șansă la capitolul zgomot de imagine. Și totuși are suficiente atuuri încât să fie un demn ocupant al genții unui fotograf de nuntă.

Spun asta pentru că e o cameră foarte ușoară. Și foarte ușor de folosit. Focalizează repede și precis. Și vizorul... trebuie să vă spun despre vizor. N-am folosit până acum un mirorrless, habar n-am cum sunt alte vizoare. Mi-a ajuns la urechi despre A6000 că nu are cel mai tare vizor electronic, însă că e ok. Mie mi s-a părut halucinată senzația de vizionare de film, mai ales că am ținut camera setată pe monocrom. Iar când fotografiezi, din filmul văzut în viewfinder se desprind cadre. E foarte tare senzația că smulgi din realitate fragmente și le păstrezi în cutiuța magică făcută de Sony.

Camera merge cu carduri SD (și variantele lor). Cardul folosit nu e cel mai rapid (un Sandisk de 30MB/sec) și am avut momente când am stat după el să scrie cadrele trase cu o cadență de 11 / secundă. Cu tot cu tracking-ul subiectului. Absolut uimitor.

Am curaj să spun că e o cameră cu care pot fotografia o nuntă întreagă. Am și făcut-o astăzi. Mi-au lipsit enorm obiective rapide, dar cred că atunci când nu ești un pixel peeper poți fi fericit cu o cameră foarte comodă, sensibil mai ieftină decât un body DSLR mediu. Un alt avantaj este că nu te deosebești de invitați când fotografiezi cu această cameră. Cel puțin pentru mine este un avantaj. Folosirea display-ului pentru incadrare oferă, în plus, avantajul că nu te ascunzi în spatele camerei și poți interacționa cu subiectul. E ceva ce am admirat întotdeauna la videografi: pot zâmbi subiecților, chiar și atunci când filmează.

Apropo de film, găsești o mică mostră de video realizat cu Sony A6000 aici.

Știu că sunt multe cuvinte mai sus și te-ai plictisit :) Însă merită să încerci o joacă împreună cu Sony A6000. Nu cred că vei fi dezamăgit. Ba chiar dimpotrivă.

Un articol scris de Daniel Chindea, fotograf de nuntă  și membru WeddingStaff